Joi, 21.Iunie.2018, 19:16:02 Bine aţi venit Vizitator


Timeless

Principală | Înregistrare | Logare | RSS
[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Civilizatii - Europa » Dacia » Balada Inteleptului Zalmoxe si a Reginei Hestia
Balada Inteleptului Zalmoxe si a Reginei Hestia
TothData: Vineri, 11.Ianuarie.2013, 21:19:16 | Mesaj # 1
Elev
Grup: Administratori
Mesaje: 69
Reputaţie: 0
Status: Offline
Balada Inteleptului Zalmoxe si a Reginei Hestia

Vechiul Testament Dacic

-Tyraxes, preamãrite rege,
Un Înţelept, Întemeietor,
Un vajnic cãlãtor
Prin lumea-ntreagã,
Sosi la tine şi la noi-
Boierii tãi-sã ne salute.
(Ba unii spun ca sã ne mustre).

Ce facem, deci, îl alungãm
Sau îl scurtãm de cap?
-Ba nu cumva sã faceţi asta
De nu vreţi aspru sã vã pedepsesc!
Lãsaţi mâncarea şi-mbuibarea,
Pe loc, acum, eu îl poftesc!
Şi sã-l trataţi ca pe un rege
Şi ca un mare Înţelept!
Cãci despre acesta
Fost-am în vis înştiinţat
Cã va veni s-aducã Legea,
Ce noi, uitat-am sã o fãptuim,
Mãcar c-o ştim
Din fragedã pruncie!
El fi-va rege mai presus chiar decât mine
Dar nu peste lumeascã împãrãţie.
El fi-va Sânt şi Rege
Şi Zeu şi Mare Preot.
Întru aceasta, tot poporul
Cu drag îl va iubi.
Nu e Zalmoxes a toate Creatorul-
Al nostru Unic Zeu-
Deşi îi poartã acelaşi nume.
(E drept cã unii cred
C-ar fi chiar Însuşi Dumnezeu-Zalmoxe
Venit aicea pe Pãmânt
În chipul umilinţei,
De nimeni cunoscut,
Dreptatea sã dezgroape.)
-Pofteşte,dar, cucernice Zalmoxe
Şi bine-ai venit la noi!
Pâinea şi sarea sunt pe masã,
Le oferim, cum ştii prea bine,
Acelora ce vin cu gânduri bune.
-Ziua Bunã Tyraxes,
Prea-nţelepte rege,
Domnia fie-ţi lungã,
Copiii mângâiere
Şi pace la hotare! Mã înclin
Şi-ţi mulþumesc cã m-ai primit!
Bãrbaţi prea nobili, geţi din vale,
Daci munteni şi costoboci,
Dupã cum bine-aţi aflat,
De puţin timp m-am întors
De prin cele ţãri strãine
Ca sã vã fiu de folos.
Am plecat sã aflu multe
Despre lumea neştiutã,
Sã vãd oameni noi şi sate,
Regi şi preoţi, alte Legi,
Sã-nţeleg cum merge viaţa
Precum stelele pe cer.
Iar apoi, pe negândite,
S-a-ntâmplat ceva sublim!
O Fecioarã, o Reginã,
A sosit ca într-un vis
Amintindu-mi cu blândeţe
Despre legile strãbune,
Şi sã mã-ntorc de-ndat’
În ţara mea, cãci Neamul nostru
Geme de pãcat.
-Ah Zalmoxe, Om prea nobil,
Pentru asta te-ai întors?-
Zise unul din Boieri,-
Sã ne-nveţi pe noi, pe toţi
Legile Blajine? Acestea le primirãm
De la ai noştri mândri taţi
Cu multã vreme-n urmã!
-Atunci, prea nobili şi viteji bãrbaţi
De ce nu le mai respectaţi?
Poporul simplu, l-aţi uitat,
Ţara, o aţi lepãdat.
Cum credeţi cã veţi mai scãpa
De judecata dreaptã a celui Unic Zeu?
Din Fii curaţi, Prealuminaţi,
Din Fii ai Soarelui, ajuns-aţi
Fii întunecaţi. Cum dar
Sã nu vin sã vã mustru şi sã-ndrept
Ce e stricat?
Şi n-am venit din voia mea!
Cãci dacã eu suport o nedreptate
Şi nu mã scol, e treaba mea.
Dar dacã vãd pe altul în necaz
Şi nu mã scol, mã fac pãrtaş
Cu cel ce-l chinuieşte!
Eu n-am venit sã fac averi
Prin lucruri sfinte şi poveşti,
Ci, sã vorbesc, cui vrea s-asculte!
Lãsaţi pizma, ura, dezbinarea,
Nepãsarea şi uitarea
Şi-ascultaţi ce am a spune,
Cãci nu vine de la mine!
Veniţi mâine la banchet,
Fi-veţi invitaţii mei,
Unde, nu doar vin va fi şi hranã
Pentru trupul stricãcios,
Ci şi multe-nvãţãturi curate
Pentr-un suflet luminos.
Apoi, vedea-veţi ce veţi face mai departe.
Cât despre mine, pleca-voi în Pãmânt
Ca-ntr-un mormânt,
Sã cuget, sã mã rog la cele sânte
Ca Bunul Dumnezeu sã-mi ierte îndrãzneala
De-a vã-nvãţa pe voi, preanobili şi viteji bãrbaţi.
Astfel le grãi Zalmoxe-cel cu mare nume-,
Celor adunaţi.
Iar apoi, a doua zi,
-Ţinându-şi promisiunea,-
îndatã ce mâncarã şi bãurã ai sãi oaspeţi-
pânã terminarã,
începu a zice acestea:
-Acum multã vreme
Şi ani nenumãraţi
Trãit-a, dar, odatã
Peste ai sãi daci,
O Reginã mare,
Nespus de frumoasã,
Tare ca o zânã
Însã mult mai blândã,
Hestia, al ei nume.
Cu cosiţe blonde
Rupte ca din Soare,
Cu ochi precum cerul
Cel fãrã de nori,
Gura-i delicatã
Buze precum fraga,
Pielea-i strãvezie
Albã ca neaua.
Trupu-i feciorelnic
Gingaş şi sfielnic
Inima-i blajinã
De dreptate plinã,
Sufletu-i curat
Şi nevinovat.
Dar necruţãtoare
Şi neîndurãtoare
Cu pãcatul lumii
Şi cei ce-l iubesc.
Ea, Regina noastrã
Ne-a lãsat prin veacuri
Un model de viaţã.
Fãrã şiretlicuri,
Plin de demnitate,
Cu respect în toate
Şi în curãţie.
Fãrã rãutate
Urã şi hoţie,
Plin de bunãtate
Şi bunãvoinţã
Ca într-o frãţie.
Astfel, aste Legi
Numite-au fost, de oameni,
Legile Blajine,
Legile Frumoase,
De Luminã pline!
Şi nu le cãlcau!
Toţi, cu bucurie,
De la mic la mare,
Toţi le împlineau!
Şi Regina dragã,
Astfel le grãia:
-„Dragi copii ai mei ,
Ca Reginã-a voastrã
De Zalmoxe-aleasã,
Primit-am spre pãstrare
Şi ca amintire,
O credinţã mare
Şi Legi de cinstire
De la Zeul nostru
Singur Dumnezeu
Creator a toate
Câte le vedem.
El, Zalmoxe Bunul,
Cel „fãrã de Timp”,
Nevãzut de nimeni
Decât numai de sânţi,
El îmi dete aceste
Sânte-nvãţãturi.
Iar cei ce le respectã
Şi-n inimã le scriu,
O veşnicã odihnã
În Raiul ceresc,
Şi astfel, al lor suflet
De-a pururi fi-va viu!”
„De vrei sã-ţi fie bine,
Acestea sã le faci!”,
Îmi spuse apoi Regina
Cu multã-ncredinţare.

A)1. ”Sã crezi într-unul DUMNEZEU, DALB MOŞ
Atoatefãcãtorul.
Şi nevãzut de nimeni dintre vii.
Lui sã te închini!
Şi sã-l iubeşti ca pe un Tatã,
Lui sã-i jertfeşti-de bunãvoie-ce ai mai bun!

B)2. NATURA dimprejur,
Ţi-e Sorã dar şi Frate.
N-o blestema
Şi n-o strica,
Cã nu o poţi reface.
Rãul ce i-l faci acum,
Nepoţii tãi îl vor simţi!

3. Un COPAC de vei tãia,
De la el sã-ţi ceri iertare,
Mai apoi de la PÃDURE,
Cãci şi alte vietãţi
Se foloseau de el, ca hranã
Sau ca adãpost.

4. În MUNTE, tu, de vei sãpa
Tunel sau minã, nu conteazã.
Întâi şi-ntâi sã-ţi ceri iertare
Şi-apoi porneşte de foreazã.
Cãci MUNTELE, precum COPACUL,
Nu-i al tãu, şi nu-l poţi face
Cum era, de îl distrugi,
Doar Dumnezeu!

5. Pe PÃMÂNT, de faci o casã
Sau un drum din pietre grele,
Tu degrab’ sã-ţi ceri iertare,
Cãci atunci, el se sufocã.
Cel mai bine ar fi,
Sã laşi PÃMÂNTUL
Liber sã respire,
Neclãdind case uriaşe
Şi nici drumuri late, pietruite,
Ci, case mici, uşoare
şi drumuri pe pãmânt.
Fãcând aşa, el poate sã respire
Şi astfel, te va respecta la rândul lui!

6. O APÃ sau un LAC de vrei sã seci,
Sã-ţi ceri iertare,
cãci peşti şi alte vietãţi
Cu toţii vor dispare,
Iar tu, un singur fir de pãr nu poţi crea,
Doar Dumnezeu!

7. Un FIR de IARBÃ sã nu rupi,
Cãci el, a sa menire are
Pe care tu n-o înţelegi.
Sã nu distrugi ce nu-nţelegi sau nu iubeşti!
Cã nu le poţi reface cum au fost,
Doar Dumnezeu!

8. Sã nu vânezi, pentru plãcere, animale,
Nici pentru banii de pe blãnuri, coarne.
Cãci tu de faci aceasta, e pãcat,
Se supãrã Zalmoxe-Domnul.
Cãci nu pentru aceasta El ni le-a creat.
Dar dacã totuşi vrei s-o faci,
Sã-ţi ceri iertare. Dar şi aici sã ai de grijã
Sã nu ucizi mamã cu pui,
Cã nu-i ceva mai strigãtor la cer
Decât ca cineva sã lase pui fãrã de mamã!
Ai grijã, aşa ceva nu prea se iartã.

9. Natura, fost-a nouã dãruitã
S-o stãpânim - e drept - dar cu blândeţe,
Şi mai ales ca s-o pãstrãm intactã.
Tot ce ea ne dãruieşte
Sã luãm cu-nţelepciune,
Cu blândeţe şi sfialã
Cãci suntem administratori
Şi nu stãpânii ei pe viaţã!
Tot ce facem, se rãsfrânge
Mai apoi, asupra noastrã.
Sã fim deci mulţumitori
Şi cu foarte mult bun simţ!

C)10. Sã fii OM de OMENIE,
Iatã, cel mai mare ţel.
Nici un sânt din lumea-ntreagã
Nu e sânt, fãrã de el.
Ce-nseamnã, asta te întrebi?

11. Ei bine, acela-i OM de OMENIE
Ce nu ucide alt semen de-al sãu
Cu vorba sau cu fapta.
Nu-l furã, nu-l înşalã,
Nu minte, nu ucide prunci
În pântec, nici nu-i lasã
Goi în stradã, fãrã cântec
şi fãrã sã-i iubeascã.

12. Acela-i OM de OMENIE
Ce pe strãin hrãneşte, îmbracã
şi-n casa sa-l primeşte.

13. Celui OM de OMENIE
Nu-i place în trândãvie,
Ci lucreazã cu folos
Chiar la munca cea de jos.
Şi dacã nu-i plãtit cinstit
La cât ar merita,
Însuşi Domnul Dumnezeu, ce vede totul,
Însutit lui îi va da!

14. Acela-i OM de OMENIE
Ce stã pe munţi de aur
Şi nu-i cuprins de lãcomie.
Ce nu ajunge stãpânit
De viaţa pãmânteascã,
Ci, tinde neoprit
Spre viaţa cea cereascã.

15. OMULUI de OMENIE
Îi place simplu şi curat sã fie
Dar şi înţelepciunea,
Liniştit traiul sã-şi ducã,
Nimenea sã nu-l conducã
Decât numai Bunul Simţ şi Bunul
Dumnezeu Zalmoxe Unul.
El iubeşte libertatea,
Mai mult chiar decât însãşi viaţa.
Nu îi plac deşarte lucruri,
Mãrunţişuri şi nimicuri,
Precum slavã, bani, putere,
Ce te fac pe nesimţite
Plin de urã şi de fiere,
Şi din OM de OMENIE
Ajungi mort în plinã viaţã.

16. OMUL ce-i de OMENIE,
Nu are oameni în sclavie,
Nici nu-i rãpeşte fãrã voia lor.

17. OMULUI de OMENIE
Nu-i lipseşte bunul simţ.
Îşi iubeşte mult soţia,
Nu o bate,
n-o înşalã,
o respectã ca pe mamã.
Pe copii îi ocroteşte,
Îi educã şi-i iubeşte!
Iar femeia ce-i soţie
Al familiei este înger.
Ţine casa-n curãţie
Vrednicã-n jertfelnicie.
Nu înjurã sau blesteamã
Pe bãrbat sau pe copii!
Iarã cea nemãritatã
Stã cuminte şi aşteaptã
Pe al ei bãrbat menit!
Nu cumva sã se gândeascã
Cum sã-ncerce sã rãpeascã
Pe-al soţiei soţ iubit!
Şi nici una nici cealaltã
Sã nu facã-n veci avort!
Nu-i nimic mai rãu în lume,
Ca un astfel de pãcat.
Iar voi soţi, pãrinţi şi medici
Nu le-mpingeţi niciodat’
Pe femei sã facã asta,
Cãci atunci, veţi fi pãrtaşi!

18. Acela-i OM de OMENIE,
Cel ce are Demnitate,
Cel ce luptã pân’ la moarte
Pentru ADEVÃR, DREPTATE.
Este cel ce lumea-ntreagã
Nu are bani, sã-l poatã cumpãra
Fiind nepreţuit.
Dar dacã cineva, îi cere ajutorul,
El grabnic vine şi-şi aduce obolul
Fãrã s-aştepte vreo rãsplatã.

19. OMUL cel de OMENIE
Nu se laudã, nu se trufeşte,
Ci, smerit îşi duce lucrul
Chiar de nimeni nu-l cinsteşte.
Nu te-ntrista
Cã nu-ţi gãsi-va nimeni
Locul în Istorie
Ca popor sau ca persoanã,
Cã vor zice numai rele
Despre tine. Sã nu-i bagi în seamã!
Ei îşi zic civilizaţi,
Dar distrug totul în jur
Prin mândrie şi prin teamã.
Cel mai greu, nu e
Sã clãdeşti civilizaţii,
Ci, sã clãdeşti naţii
Şi indivizi cu suflete curate!
Iar aceastã bãtãlie,
(Fãrã a avea nimic spectaculos în sine,
Pe care Istoria sã-l scrie),
Se vãdeşte-n chip curios,
Abia dupã ani o mie.
Sã laşi urme ce zidesc
în veşnicie,
Nu un nume într-o carte,
Ce-ţi exaltã doar ego-ul,
Arãtându-te pe tine mare,
Darã gol pe dinãuntru.

20. Acela-i OM de OMENIE
Ce crede tare-n DUMNEZEU,
Cãruia-i pasã de NATURÃ
Şi de semenul sãu.

21. Dar când strãini de neam şi limbã,
Vin peste noi, credinţa schimbã,
Istoria o mãsluiesc
Şi pe noi ne cuceresc
Cu viclenie, de devenim
Strãini în propria noastrã ţarã,
Atunci, acela-i OM de OMENIE
Ce se scoalã cu tãrie
Şi cu mare vitejie,
Apãrând ce-i SÂNT şi DREPT:
NEAMUL, LIMBA şi CREDINŢA,
Şi pe cei ce simt la fel!
Cãci de-ar fi doar pentru sine
Ar şedea frumos deoparte.
Dar când vede cã cei mulţi ai sãi,
Sunt chinuiţi şi umiliţi,
El porneşte sã-i rãzbune
Fãrã-o clipã de zãbavã.
Iar dacã stã doar ş-o privi,
Cu cei rãi pãrtaş va fi!
Pe strãmoşi sã-i ai la suflet,
Fãr’ de ei, n-ai fi aici.
N-ai vorbi aceastã limbã
Nici Credinţa n-ai cinsti.
Ei jertfirã ce-i mai bun,
Ca tu, azi, sã fii ce eşti.
Astfel, cade-se, sã-i aminteşti
În a ta inimã şi sã le mulţumeşti.
Nu fi nepãsãtor, de vrei sã-ţi fie bine
Pe Pãmânt. La fel, pe-ai tãi Pãrinţi
Sã-i ai la suflet, sã-i respecţi,
De vrei sã fii un OM de OMENIE!

D)22. ŢARA, e Pãmântul, Raiul,
E Grãdina ce-a fost datã nouã-n grijã
De Zalmoxe-Dumnezeu,
s-o apãrãm şi s-o pãstrãm intactã,
Nu s-o distrugem sau batjocori,
Nu ca s-o umplem de gunoaie sau alte porcãrii.
Aşa cum o vom ţine, aşa vom şi primi!
Cãci Ea a fost a Raiului Grãdinã,
Acolo unde Moş Adam şi Moaşa Eva
Ieşit-au din Luminã, pân’ce cãzurã în pãcat.
De-aici pornirã toţi urmaşii lor, în toatã lumea
Precum Dalb Moş a poruncit.
Şi atuncea, fi-vom noi nepãsãtori,
Stricând Moşia ce-am primit de la strãbuni?
Sã nu dea Domnul ca sã facem asta,
Cãci, vai, atuncea, ne-am gãsit nãpasta!
Vom anula într-o clipitã,
Tot ce-au jertfit strãmoşii toţi
De la Crearea Lumii, pân’ la noi!
Şi-apoi, la Judecata cea din Urmã
Ne-or întreba, cum am putut sã facem asta?
Cum am putut, ca dintr-un falnic brav popor,
Sã ieşim noi, nişte bicisnici,
Şi ca noi sã fim sfârşitul
A tot ce clãdirã ei?
Putea-vom oare sã trãim
Cu-o aşa-ncãrcatã conştiinţã?”

„-Iarã tu Zalmoxis,
Ce porţi un mare Nume
Al celui Singur Zeu
Atoatefãcãtor,
Urmeazã-mi mie
Şi fii conducãtor
Acestui brav popor-
Şi Mare Preot!
Învãţându-i cu tãrie
Sã te-asculte.
Preoţi mulţi tu vei avea-
Ce stau departe de femei
Şi carne nu mãnâncã-
Sã te ajute,
Nu-i lãsa!
Iar la vremea potrivitã,
Domnul mare Dumnezeu
Va jertfi pe Fiul Sãu
Sã ne scoatã din pãcat.
Atunci fi-va nemurirea noast’
În veci deplinã!
Iar Acesta se va naşte,
În a anului
Mai lungã noapte,
Dintr-o preasântã Fecioarã.
De aceea, tot la patru ani odatã,
Sã jertfiţi lui Dumnezeu,
Pe întîiul fiu al vostru,
Care vrea de bunã voie,
Pentru voi sã se jertfeascã.
Iar el trebuie ca sã fie
Cel mai bun dintre rãzboinici,
Cel mai bun în comportare,
Sãnãtos la trup şi minte,
Înţelept, blând şi smerit,
Frumos la înfãţişare,
Cel mai tânãr dintre toţi.
Aşa sã faceţi, drept mulþumire
Lui Zalmoxe, cã va jertfi
Pe Fiul Sãu!
Mai mult, nu am a-ţi spune,
Moşul nost’, - pe nume SET
În limba evreiascã
Şi HET sau GET pre limba noastrã,
Al Evei fiu ş-al lui Adam
Şi frate cu Abel şi cu Cain-,
Ne spuse acestea sã le ştim.
Şi în acele tulburi vremi,
Tu, doar, ai mare grijã
Sã nu fii înşelat!
Cãci fi-vor mulţi înşelãtori
Zicând cã ei sunt
„Fiul cel mult aşteptat”.
Atuncea, ca sã ştii, priveşte
Rodul lor. De va fi bun,
Acela este, iar de e rãu
Sã fugi departe!
Şi mai ales, Focul Iubirii
Şi al Credinţei Drepte,
Sã-l ţineţi pururea aprins!
Şi nimeni, decât numai fecioare
Sã-l aibã în grijã!
Acestea sã-mi înveţi poporul
Şi-altfel, nu,
De vrei sã-ţi fie bine!
Sã nu laşi scris nimic în urmã,
Ci, doar viaţa ta, le fie pildã.
În inimi fie scrise
Îndemnurile divine,
Şi nu în suluri,
Pietre, ziduri sau coline.
De vei face acestea, iatã,
Nouã te vei-adãuga,
Strãmoşii tãi, şi fi-vei apoi
Şi tu, la rândul tãu,
Strãmoş, celor ce vin
Îndatã dupã tine”!

Aceste vorbe-mi spuse,
Puternica Reginã.
Iar eu, nepriceputul,
Cât am putut, le-am zis.
Vã rog, acum, sã-mi faceţi
O casã sub pãmânt,
Spre-a cugeta la cele sânte,
Ca şi voi, apoi, bãrbaţi hetiţi destoinici,
Sã îmi fiţi mie urmãtori!



Ab aeterno
 
Forum » Civilizatii - Europa » Dacia » Balada Inteleptului Zalmoxe si a Reginei Hestia
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare: